Depozitul bancar reprezinta suma de bani sau hartii de valoare depuse spre pastrare la o banca sau la o institutie financiara si pentru care aceasta plateste deponentului o dobanda.

Reprezinta acele depozite bancare care, la scadenta, sunt prelungite automat de catre banca, in aceleasi conditii cu cele initiale, dar cu rata dobanzii practicata de catre banca la data prelungirii depozitelor.

Reprezinta disponibilitatile banesti aflate in conturi speciale, care la anumite termene precis stabilite pot fi transformate in lichiditate si pentru care la scadenta se percepe o dobanda de catre deponent. Depozitele la termen se constituie in baza unui contract incheiat intre deponent si banca si in care se stabilesc: dobanda cuvenita, perioada pentru care se constituie depozitul, modalitatea de plata a dobanzii, procedura prin care deponentul poate apela la disponibilitatile sale inainte de expirarea termenului. De regula, bancile aplica penalitati sau platesc dobanda aferenta disponibilitatilor la vedere in cazul in care deponentii decid sa retraga disponibilitatile aflate in depozite bancare inainte de scadenta.

Reprezinta suma platita pentru a imprumuta o suma de bani sau suma incasata pentru depunerea banilor intr-un produs de economisire (depozite la termen, cont de economii, etc.). Dobanda se calculeaza astfel: Dobanda= S * r /100 * T/360 unde S - suma imprumutata (valoarea depozitului), r - rata dobanzii, iar T - durata imprumutului (depozitului).

Rata dobanzii exprima un anumit procent din suma imprumutata sau plasata in depozite bancare sau conturi de economii. Marimea ratei dobanzii este data de cererea si oferta de resurse pe piata bancara, taxa oficiala a scontului, puterea economica a unui stat, rata inflatiei, politica adoptata de fiecare banca in parte. Intalnim doua notiuni pentru rata dobanzii: rata dobanzii active si rata dobanzii pasive.